Croaziere
Alaska (AFI: [əˈlæskə]) este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea nord vestică a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959, după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, între 1912 și 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând "țară mare", sau "continent", sau "pământ mare".
Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat, Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington. Din acest punct de vedere, doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă ale Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului.
ceanul Atlantic este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața sa. Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă Marea lui Atlas.
Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, și Europa și Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și prin Pasajul Drake în sud. În plus, este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama. Linia de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian este la meridianul 20°E. Atlanticul este separat de Oceanul Arctic printr-o linie care duce de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până în nordul Norvegiei.
Atlanticul de Nord
Atlanticul de Nord se întinde în emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic. El cuprinde insulele Capului Verde, insulele Canare, Madeira, insulele Azore, Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud.
Atlanticul de Sud
Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida.
America de Sud
America de Sud este un continent traversat de ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera sudică. America de Sud este situată între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic. Este legată, geologic vorbind, de America de Nord prin Istmul Panama, relativ de puțin timp. Anzii Cordilieri, fiind un lanț muntos activ, se desfășoară pe întreaga lungime a continentului, în vest; suprafețele din estul Anzilor sunt acoperite de păduri tropicale și formează vastul bazin al râului Amazon. In partea centrală a continentului situat la est de Anzii Cordilieri se află pampasul.
America de Sud se află pe locul patru în lume în ceea ce privește suprafața, după Asia, Africa și America de Nord. În ceea ce privește populația, se află pe locul cinci, după Asia, Africa, Europa și America de Nord.
Se crede că a fost locuit pentru prima oară de oamenii care au trecut podul natural Bering, acum strâmtoarea Bering, deși există și unele sugestii că ființele umane au migrat aici din sudul Oceanului Pacific.
Continentul America de Sud cuprinde următoarele țări: Brazilia, Columbia, Venezuela, Peru, Guyana, Suriname, Guyana Franceză, Chile, Bolivia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Panama și Țara de Foc.
Din anii 1530, locuitorii indigeni ai Americii de Sud au intrat în contact cu călători europeni, întâi spanioli și mai apoi portughezi, care au întemeiat colonii pe continent. În cursul secolului XIX, aceste colonii și-au câștigat independența.
Regiunea America de Sud include și o serie de insule, majoritatea aparținând țărilor de pe continent. Teritoriile caraibiene sunt grupate împreună cu America de Nord (cu excepția Trinidad și Tobago). Țările sud-americane care se afla la limitele Mării Caraibelor, cum ar fi Columbia, Venezuela, Guyana, Surinam și Guiana Franceză sunt cunoscute și sub numele de America de Sud Caraibeană.
Cea mai mare țară din America de Sud, atât în ceea ce privește suprafața cât și ca populație, este Brazilia.
Cuprins
Geografie
America de Sud ocupă partea sudică a părții continentale numită uneori Lumea Nouă. Continentul este delimitat în partea de nord-est de cumpăna de ape Darién, de-a lungul graniței dintre Panama și Columbia sau, (potrivit altor surse) de Canalul Panama care traversează Istmul Panama. Din punct de vedere geopolitic și geografic întregul stat Panama, inclusiv segmentul aflat la est de Canal, în Istm, este în mod obișnuit inclus în America de Nord și între țările Americii Centrale. Aproape întregul continent Sud American se află așezat pe placa tectonică sud-americană
Multe dintre insulele Caraibe (sau Indiile de vest) – ex. Leeward sau Antilele Mici – sunt așezate pe placa tectonică a caraibelor care are o topografie difuză. Insulele Aruba, Barbados, Trinidad și Tobago sunt așezate în partea de nord a platformei continentale sud-americane. Antilele olandeze ți teritoriile federale dependente ale Venezuelei se întind de-a lungul părții de nord a platformei continentale sud-americane. Din punct de vedere geopolitic statele insulare și teritoriile dependente ale Caraibelor sunt în general considerate parte sau subregiune a Americii de Nord. Statele sud-americane care mărginesc Marea Caraibelor – incluzând Columbia, Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză – sunt cunoscute sub numele de America de Sud Caraibeană. Alte insule sunt insulele Galápagos care aparțin statului Ecuador și Insula Paștelui (aflată în Oceania dar care aparține statului Chile), Insula Robinson Crusoe, Chiloé și insula Țara de Foc.
În America de Sud se află cea mai mare cascadă din lume, Cascada Angel, în Venezuela; cel mai mare râu (ca volum), fluviul Amazon; cel mai lung lanț muntos, Anzii (cel mai mare vârf muntos este Aconcagua, 6.962 m [22.841 picioare]); cel mai arid loc de pe Pământ, Deșertul Atacama; capitala aflată la cea mai mare altitudine din lume, La Paz, Bolivia; lacul navigabil aflat la cea mai mare înălțime din lume, Lacul Titicaca; precum și, cea mai sudică localitate locuită permanent (exceptând stațiile de cercetare antarctice), Puerto Toro, Chile.
Cele mai importante resurse minerale ale Americii de Sud sunt aurul, argintul, minereul de fier, staniul și petrolul. Numeroasele resurse minerale ale țărilor Americii de Sud le-au adus acestora venituri mari, mai ales în timpul războaielor sau al perioadelor de creștere economică ale țărilor industrializate. Cu toate astea, concentrarea asupra producerii unei singure mărfi de export a împiedicat în numeroase cazuri dezvoltarea și diversificarea economică. Fluctuația prețurilor mărfurilor pe piața internațională a a determinat de-a lungul vremii atingerea maximelor și minimelor economice ale țărilor Americii de Sud, cauzând de multe ori instabilitate politică extremă. Acest fapt a dus la eforturi de diversificare a producției cu scopul de a nu mai fi economii concentrate exclusiv pe producerea unei singure mărfi pentru export.
America de Sud este unul dintre continentele cu cea mai mare biodiversiate. Pe acest continent trăiesc multe specii unice de animale incluyând lama, anaconda, piranha, jaguarul, vicuña, and tapirul. Jungla amazoniană deține o mare biodiversitae, conținând o mare parte din speciile de animale de pe Pământ. Regiunile Americii de Sud includ statele andine, Guyanele, Conul Sudic și Brazilia care este cea mai mare țară atât din punct de vedere al întinderii cât și din punct de vedere al populației.
America de Sud are o suprafata de 18 mln. km² (inclusiv insulele din jur Falkland (Malvine), Galapagos etc.) fiind al patrulea continent dupa marime. Se uneste cu America de Nord prin Istmul Panama, prin care a fost sapat canalul Panama. La sud se desparte de Antarctida prin strimtoarea Drake. Fiind situata in emisferele de vest, in America de Sud este ziua atunci cind in emisfera de est e noapte, și invers.
Regatul Arabiei Saudite (المملكة العربية السعودية) este cea mai mare țară din Peninsula Arabă. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman la sud și sud-est și Yemen la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderari mai importante: O.N.U. (1945), Liga Araba, OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol).
Istorie
Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată între 630 și 635 de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 – 10, mici principate feudale, care ajung în secolul 16 suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută cu întreruperi până în 1918.
Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt în 1818 de forțe britanice și egiptene. Eșuează astfel prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 –1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabică.
La 23 septembrie 1932 el ia titlul de rege al Arabiei.
Politică
Arabia Saudită este o monarhie absolutistă. Succesiunea la tron este ereditară, regele trebuind să fie urmașul lui Ibn Saud, dar și electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud.
Hawaii (în limba hawaiiană / engleza hawaiiană: Hawai'i, cu okina); (IPA: hawai'i) este al 50-lea stat al Statelor Unite ale Americii care este localizat în arhipelagul insulelor Hawaii în Oceanul Pacific, 21°18′41″N 157°47′47″V. Admis în Uniune la 21 august 1959, ca al 50-lea statal acesteia, Hawai'i se găsește geografic la 3.700 km depărtare de Statele Unite continentale.
Climat
Tropicalul Hawaii este de obicei călduros, cu o temperatură medie cuprinsă între 23 si 29°C. Vânturile răcoroase bat din parte de nord-est a oceanului cam 300 de zile pe an, iar umiditatea este moderată. Zonele aflate sub vânt (sud și vest) tind să fie uscate, în timp ce ploaia, prezentă în zonele de nord și est, păstrează aceste ținuturi verzi și luxuriante. În Hawaii sunt două sezoane: uscat (din mai până în octombrie) și ploios (din noiembrie în aprilie). Inundațiile sunt frecvente în lunile octombrie și noiembrie. Din august până în noiembrie nu este doar cald, ci și mult mai înăbușitor. Lipsa vânturilor puternice care să marcheze tranziția de la vară la sezonul ploios explică parțial acest fapt. În plus, în ultimii treizeci de ani, temperaturile din Hawaii au crescut, în special pe timpul nopții. Vremea pe insule este oricum, numai plictisitoare. Acum poți sta la soare, iar în momentul următor te poți trezi ud până la piele. Zilele călduroase pot deveni reci în timpul nopții.
Geografie
Arhipelagul hawaiian, cuprinzând 137 de insule, insulițe și atoli, se întinde pe o distanță de 2.450 km peste Tropicul Cancerului, asemenea unui șirag de perle inegale. Coordonatele geografice pornesc de la 28,5° latitudine nordică în dreptul Insulei Kure până la 19° latitudine nordică în dreptul Insulei Hawaii. Cele opt insule principale se află la tropice și au aceeași latitudine ca Ciudad de Mexico, Havana și Hong Kong. Capitala statului Hawaii, Honolulu, de pe Insula Oahu, este singurul oraș mare din stat.
Oceanul Indian este al treilea ocean ca mărime din lume. Acoperă aproximativ 20% din suprafața oceanică a Pământului, are o suprafață de 73.556.000 km² iar volumul oceanului este estimat la 292.131.000 km³.
Este mărginit în nord de subcontinentul Indian, în vest de Peninsula Arabică și Africa, în est de Malaezia, Insulele Sunda și de Australia și în sud de Oceanul Antarctic. Cel mai mare fluviu care se varsă în Oceanul Indian este fluviul african Zambezi.
Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia. În Africa se găsește Nilul, cel mai lung fluviu din lume și Sahara, cel mai mare deșert din lume. Cel mai înalt punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5.895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat în micuța țară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Africa are o suprafață de 30,244,050 km² incluzând și insulele adiacente, ocupă 20,3% din suprafața terestră a planetei. Cu peste 800 de milioane de locuitori în 54 de țări, Africa este gazdă a unei șeptimi din populația totală de pe glob.
În Africa își are originea rasa umană, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia și Kenya fiind descoperite cele mai vechi schelete ale înaintașilor oamenilor de azi.
Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către Romani, care foloseau denumirea Africa terra - "pământul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) - pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei.
Clima mediteraneanăsau Clima subtropicala este un tip de climă similar cu clima bazinului Mării Mediterane. În afara regiunilor din zona Mediteranei, acest tip de clima predomină în unele zone din vestul Americii de Nord, vestul și sudul Australiei și în vestul Africii de Sud, precum și în centrul statului sud-american Chile. Clima mediteraneană se caracterizează prin veri calde și uscate și ierni blânde și umede,vara precipitații puține,iarna mai puține precipitații fața de climatul temperat-oceanic,iarna bat vanturile de vest,iar vara bat alizeele,vegetatie mediteraneana,veșnic verde,formata din citrice,arbori scunzi(stejarul veșnic verde,stejarul de plutǎ,pinul de Alep,pinul maritim,etc.).Din cauza defrișarii aici s-au format diferite vegetații ca maquis și gariga formate din arbuști mici si tufe ce secretǎ substanțe aromate,plante mirositoare și stejari pitici.Animalele caracteristice sunt:șacalul, scorpionul, broasca țestoasa și magotul.În țarile mediteranene dominǎ relieful înalt format din munti tineri ca:M-tii Pirinei,M-tii Alpi,M-tii Apenini,M-tii Pindului,M-tii Carpati.Solurile specifice sunt solurile calcaroase,solurile galbene si rosii(terra rosca).este o regiune care are inca vulcani activi(Etna, Vezuviu).Cutremurele sunt dese.Populația este adunatǎ langǎ râuri si fluvii din cauza secetei.Cele mai importante resurse naturale sunt:fierul, cuprul, plumbul, uraniul, mercurul, zincul, bauxita, cromul, carbunii superiori etc.
Marea Roșie (în arabă البحر الأحمر al-Baḥr al-Aḥmar; în ebraică ים סוף Yam Suf; în latină Mare Erythraeum; în somaleză Badda Cas; în tigrignă ቀይሕ ባሕሪ Qeyḥ bāḥrī) este un intrând al Oceanului Indian între Africa și Asia. Legătura cu oceanul se face prin strâmtoarea Bab el-Mandeb și prin Golful Aden. În nord se află peninsula Sinai, Golful Aqaba și Golful Suez (care face legătura cu canalul Suez). Marea are circa 1 900 km lungime, și o lățime maximă de 300 km. Fundul mării are o adâncime maximă de 2 500 m în fosa mediană centrală, și o adâncime medie de 500 m, însă are de asemenea o platformă continentală extinsă, cunsocută pentru viața submarină, și pentru coralii săi. Marea are o suprafață de circa 450 000 km² și reprezintă mediul de viață a numeroase specii de nevertebrate și a 200 de specii de corali. Face parte din Marele Rift Africanși este cea mai nordică mare tropicală a lumii.
Temperaturile la suprafața apei rămâne relativ constantă la circa 21–25 °C, iar temperatura și vizibilitatea rămân bune până la o adâncime de 200 m, însă marea este cunoscută pentru vânturile sale puternice și curenții locali înșelători. Marea se lărgește în continuare; se crede că în timp va deveni un ocean (așa cum s-a propus în modelul lui Tuzo Wilson).
Marea Roșie are o salinitate mai mare decât media planetară. Acest lucru se datorează mai multor factori: 1) rata ridicată a evaporării și precipitații, 2) lipsa unor cursuri de apă dulce care să se verse în mare, și 3) legătura îngustă cu Oceanul Indian (și salinitatea lui mai joasă).
La un moment dat în perioada terțiară, strâmtoarea Bab el Mandeb a fost închisă, iar Marea Roșie s-a uscat, devenind o depresiune goală, cu solul sărat.
Turismul
Marea este cunoscută pentru locurile de scufundare, fiind o destinație turistică căutată. A fost "descoperită" ca o destinație pentru scufundări de către Hans Hass în anii 1950, și mai târziu de către Jacques-Yves Cousteau. Printre stațiunile cele mai populare se numără Sharm-El-Sheikh și Hurghada în Egipt, într-o zonă cunoscută ca Riviera Mării Roșii.
Aboneaza-te la newsletter-ul nostru
Reveniti mai tarziu.